[And I never did leave her, I stayed until the end. So much of what shared...was like a nightmare, but I dont give up a single minute I spend with her. She waked me up, you know, to things I never felt before, things i never knew I can feel. I never know how dead I were until i me her.]

De ce naşpa dimineaţa

E dovedit ştintific că singura dimineaţă acceptabilă e aia în care poţi să dormi atât cât ţine ea, dar când te trezeşti, tot naşpa e! Şi e naşpa!

Dimineaţa nu e naşpa pentru mirosul din cameră, nu e naşpa pentru atmosfera apasătoare, nu e naşpa pentru că ai rămas fără bani, nu e naşpa că s-au petrecut lucruri regretabile cu o seară în urmă, nu e naşpa că ţi-ai dat duhul sub forma de refulare, nu e naşpa din cauza mahmurelii, nu e naşpa din cauza deshidratării dure, nu e naşpa pentra mancărimea de la oo, nu e naşpa din cauza parului plin de salivă de pe pernă, nu e naşpa din cauza dezorientării. Nu, dimineaţa e naşpa pentru că atunci când deschizi ochii, lumina îţi fute retina!

Manifest sau "Gri Dorian"

1 mai 2010-Sighişoara
"A spus una la televizor ca cel puţin odată pe an trebuie să vezi apusul."
"Odata pe an e prea puţin."
Sunt sincer ca un porc şi îmbătat de libertate! Cele spuse mai sus îmi sună în minte ca o amintire pe care încerc să o uit. Căcat, pişaţi nu te lasă să-ţi uiţi trecutul. Nu mă lăsaţi? Atunci, sincer, să vă fut în gură, scurt. Beau prea mult şi mă piş prea des. Căcat a doua oară în acelaşi paragraf, cât de tare sunt pentru asta?
Evident că doare să mă îngrop între voi! Sincer, în vremuri tulburi, ura devine cel mai sincer sentiment. Iar dacă îmi spune cineva că dumnezeu e raspunsul, am greşit calea.
Nu am atitudine moderna de pulă bleaga!

   

I have a dream

Un vis ca de la patron la patron. Un vis care va revoluţiona viaţa mea. Un vis care sper să devină realitate cât mai curând posibil şi care o să mă facă să mă cac pe mine numa fericire, pentru că eu sunt genul de mascul care ştie ce înseamnă o căcare sănătoasă şi binemeritată.

Visul meu este să am pe post de noptieră un frigider! Da! Asta este fericirea adevărată în viaţă. Un frigider lângă pat, cu aşa condiţii, pot spune că aştept calamităţiile cu braţele dechise.

Parcă văd deja, cum eu, om gospodar, mă chinui să ornamentez pe acolo într-un mod cât mai uşor accesibil atâta mancare şi bere. Asta înseamnă viaţa, asta înseamnă fericirea, asta înseamnă succes personal şi tot ceea ce se mai poate, asta înseamnă.

Acum, după ce mi-am luat problema asta de pe cap, mă gândesc să investesc şi într-un televizor pentru partea aia plictisitoare a scarilor. Acolo când eşti între 2 rânduri de scări,  unde dacă stai sa te gândeşti e doar timp mort. Adică pe partea inferioară a scării spui "să-mi bag pula cât am urcat şi cu ce viteză domnule!", pe partea superioară spui "să-mi bag pula cât mai am de urcat", dar în partea aia dintre cea inferioară şi cea superioară nu e nimic, e timp şi spatiu mort, e gaura neagră a urcatului pe scări. Aşa-i că ar prinde bine acolo un TV?

Exotic-Sexy
 
Fără nici o legătura pun şlagărul asta al copilăriei mele!

Cum am ajuns eu geniu în domeniu IT

Nu are rost să argumentez genialitatea mea. De aceea o să sar foarte politicos peste inroducerea pompoasa pe care aş putea să o prezint şi să pierd timp de-am pula. Totuşi dacă cineva vrea să citească ceva în introducere îl îndrum aici. Lectură placută.

Aşa. Pentru restul dintre voi care nu staţi după introducerea vieţii, să va explic cum am ajuns să mă autoproclam geniu în domeniu IT. În lungile mele discuţii în cercurile înalte ale acestui domeniu, cu marii informaticieni care au pornit aşa cum se porneşte în acest domeniu de la frageda vârstă de 16 ani. Şi cum omul gospodar pula mea, de acasă porneşte şi ei au invăţat informatică când li se futea compul în timp ce jucau CS şi trebuia upgradad urgent. Mă rog, nu despre asta e vorba. Da cu oricare din ei vorbeşti de vre-un calculator sau program sau orice, ei se plâng că au stat de la 5 ore în sus pentru a face acea chestie.

Mereu auzi din gura lor cu o falsă modestie crasă "numa până i-am pus windows şi drivere mi-au trebuit 6 ore!!" şi vezi în ochii lor dorinţa aia  de ai admira atat de sincera.

De aici reiese că eu sunt geniu. Jur că oricăt de jaf ar fi fost PC-ul în cauză, în maxim 2 ore îl am formatat cu windows, programe, tot ce-i trebuie. Cred ca şi dacă m-aş apuca să reconstruiesc compul de la zero şi să nu am nici o piesa tot aş reuşi să-l fac să funcţioneze în mai puţin de 5 ore.

Adevărat sau fals?

A găsit o plăcintă interesantă!