Ep. 2: Un nou început

Saluuut! Am revenit, acelaşi Olivian Eusebiu. Un tip simplu şi simpatic. Un om de acadea, un prinţişor de zahăr cu degete de unt. Uni zic că ţin la mine în portofel o poză cu portofelul meu, dar ăia sunt doar nişte răutăcioşi. Ce dor îmi era să vorbesc cu voi, ioi, nici nu ştiţi.

De la ultima întrevedere cu voi, mi s-au întâmplat multe. Foarte multe. În primul rând aş vrea să subliniez că din nou am încercat să mă sinucid(click). Am hotărât să mă arunc în faţa maşinii. Au fost însă câteva probleme, cum ar fi: ce mașină sau cum fac să nu mă vadă şoferul, până la urmă am rezolvat ecuaţia, iar dacă x=0.456, iar y=variabilă, am decis să ma arunc în faţa trenului. Evenimentul cu trenul chiar mi-a schimbat viaţa iremediabil! Dar toate la timpul lor, mai întâi să vă povestesc cum de nu am murit. M-am dus pe linile de tren şi m-am instalat confortabil aşteptând primul tren. După 26 de ore de aşteptare mi-am dat seama că nu v-a veni nici un tren. Eu nu înjur, dar trag pula în CFR, că au făcut grevă chiar când am vrut eu să-mi aduc obștescul sfârşit.

Trist, dezamăgit, supărat, apăsat de atâtea griji şi dureri, dar şi obosit(că este surprinzător de greu/stresant/obositr să te sinucizi, să nu-ţi vină sa crezi) am zis să o call it a day vorba unui film american. Aşa că eu, Olivian Eusebiu am pornit spre casă. Cu lacrimi în ochi şi durere în suflet. În drum spre casă, am luat-o pe lini și am găsit o femeie,  parteneră de suferinţă. Ea spre deosebire de mine, nu a prins greva, norocoasa, a prins trenul. Supărat, m-am apropiat de ea, iar după câteva poveşti a început o frumoasă poveste de amor de o noapte. Am lins-o uşor pe gât(că nu mai avea capu), între sâni(era cam păroasă), m-am mai învârtit în jurul ei, iar pe urmă am facut sex. Serios. A stat, nu a zis nimica, a fost ca un îngeraş(alt click). A fost divin. 

De mult, eu, Olivian Eusebiu nu m-am mai simţit aşa de bine. Îţi mulţumesc străino pentru momentele dulci oferite de tine!

Va urma...