Ce să şi faci

Prin natura sa, omul, se plictiseşte de orice activitate pe care o desfăşoară, iar asta se întâmplă într-un timp extrem de scurt. Eu, mă plictisesc undeva după ce îmi vine ideea, dar înainte să mă apuc de ea. Spre exemplu, dacă vreau să mă duc în bucătărie să-mi fac o felie de pâine unsă cu ceva, până ajung în bucătrie (drum care nu durează mai mult de 5,3 secunde în condiţii normale), mă autoconving că încă nu îmi este suficient de foame încât să merite să fac un astfel de efort, ajungând să amân a mânca până nu îmi conving pe altcineva să mă servească sau până ce simt că foamea este mai puternică decât lenea. Desigur, asta nu are nici o importanţă şi am zis-o aşa numa. Ideea este că, omu' când nu are de lucru îşi caută. Aşa am ajuns eu să mă apuc de magie.

Da m-am apucat de magie şi nu d-aia de 2 lei de scos pula prin joben şi futut iepuri în cur prin stern cu spatele şi agăţat de tavan cu o coardă invizibilă făcută din intestinele lui Hitler sudate împreună cu materia cenuşie a lui Einstein. Nu m-am apucat eu de căcări din astea fără rost. Eu m-am apucat de frecţii de cea mai joasă speţă, eu m-am apucat de voodoo, coae!

După ce am studiat cu atenţie cotorul la o carte de specialitate, am sacrificat un scaun de bar pe care l-am ars, apoi am urinat, iar cenuşa am dat-o unei capre. Pe urma am făcut un duş, ca să nu mai miros am fum, am stat cu mâinile în buzunar 22 de ore, 3 zile, iar apoi am tras 2 beşini exemplare. Ziua următare, m-am trezit cu coaele pân la genunchi, aşa mi-am dat seama că am devenit şaman.

Pe urmă, mi-am dat seama că a venit momentul în care trebuie să depun un jurământ, dar cum pe google nu am gsit exact ce trebuie să spun, am inventat eu unul, aşa că am jurat să fac numai bine persoanei mele şi mai puţin bine celor din jur.

Viaţa ca şaman e foarte faina. Mi-am tras ca acompaniament pe Chucky, m-am întors în timp şi am arso pe Merlyn Monroe, am distrus mişcariile feministe, l-am convins pe Hitler că nu evrei sunt pizde, ci ţiganii. Pe urmă am zis să revin în timpurile noastre, dar nu înainte de a face un film cu noul meu prieten Charlie Chaplin. Acuma, din plictiseală, trag cu fulgere după oameni şi în curând o sa bag şi o epidemie de o boală mortală, dar încă nu m-a hotărât ce să fie, orice ar fi, sigur va fi ceva dureros şi sângeros.