Ce să şi faci

Prin natura sa, omul, se plictiseşte de orice activitate pe care o desfăşoară, iar asta se întâmplă într-un timp extrem de scurt. Eu, mă plictisesc undeva după ce îmi vine ideea, dar înainte să mă apuc de ea. Spre exemplu, dacă vreau să mă duc în bucătărie să-mi fac o felie de pâine unsă cu ceva, până ajung în bucătrie (drum care nu durează mai mult de 5,3 secunde în condiţii normale), mă autoconving că încă nu îmi este suficient de foame încât să merite să fac un astfel de efort, ajungând să amân a mânca până nu îmi conving pe altcineva să mă servească sau până ce simt că foamea este mai puternică decât lenea. Desigur, asta nu are nici o importanţă şi am zis-o aşa numa. Ideea este că, omu' când nu are de lucru îşi caută. Aşa am ajuns eu să mă apuc de magie.

Da m-am apucat de magie şi nu d-aia de 2 lei de scos pula prin joben şi futut iepuri în cur prin stern cu spatele şi agăţat de tavan cu o coardă invizibilă făcută din intestinele lui Hitler sudate împreună cu materia cenuşie a lui Einstein. Nu m-am apucat eu de căcări din astea fără rost. Eu m-am apucat de frecţii de cea mai joasă speţă, eu m-am apucat de voodoo, coae!

După ce am studiat cu atenţie cotorul la o carte de specialitate, am sacrificat un scaun de bar pe care l-am ars, apoi am urinat, iar cenuşa am dat-o unei capre. Pe urma am făcut un duş, ca să nu mai miros am fum, am stat cu mâinile în buzunar 22 de ore, 3 zile, iar apoi am tras 2 beşini exemplare. Ziua următare, m-am trezit cu coaele pân la genunchi, aşa mi-am dat seama că am devenit şaman.

Pe urmă, mi-am dat seama că a venit momentul în care trebuie să depun un jurământ, dar cum pe google nu am gsit exact ce trebuie să spun, am inventat eu unul, aşa că am jurat să fac numai bine persoanei mele şi mai puţin bine celor din jur.

Viaţa ca şaman e foarte faina. Mi-am tras ca acompaniament pe Chucky, m-am întors în timp şi am arso pe Merlyn Monroe, am distrus mişcariile feministe, l-am convins pe Hitler că nu evrei sunt pizde, ci ţiganii. Pe urmă am zis să revin în timpurile noastre, dar nu înainte de a face un film cu noul meu prieten Charlie Chaplin. Acuma, din plictiseală, trag cu fulgere după oameni şi în curând o sa bag şi o epidemie de o boală mortală, dar încă nu m-a hotărât ce să fie, orice ar fi, sigur va fi ceva dureros şi sângeros.

 

Nimic nu durează veşnic

Biscuiţi, bomboane, cioclată, sucuri, toate au fost bine venite. Râsetele inocente nu ascundeau nimic, nu urmăreau nimic altceva în afară de alte râsete. Ha, ce vremuri, ce momente, ce prietenii, ce stări sufleteşti, ce fericire. Erau cele mai fericite momente, doar de mi-ar fi spus şi mie cineva!

Iluzia maturizării însă a început să pună stăpânire pe tot. Aşa biscuiţii s-au transformat în ţigări, bomboanele în prezervative, ciocolata în iarbă, iar râsetele în plăceri carnale. Maturizarea forţată =>o curvă!.

Acuma, reflecţia a ceea ce era visul maturizării a devenit realitate.O realitate scârbasă şi pizdită. Un căcat ambalat frumos aş putea spune.

Trebuie scos în evidenţă prin mândrie şi ignoranţă. Mai e un pas. Oricum, cu bine! 

Ep. 3: Huston, we have a problem!

Saluuut! Vă salut dragi prieteni cu aceeşi căldură pe care o am mereu când mă gândesc la voi. Sângele meu e pompat de dragostea mea pentru voi, oamenii, inima mea bate doar pentru voi. Pot spune chiar că eu, Olivian Eusebiu trăiesc pentru voi, dar şi prin intermediul vostru, iar pentru asta vă mulţumesc! (click) Uni spun despre mine că am genunchii inverși, dar ăia sunt doar nişte răutăcioşi. Acuma urmează să vă povestesc ce mi sa mai întâmplat.

Dacă nu vă mai amintiţi, ultima dată când am vorbit eu, Olivian Eusebiu, eram aşa. Ei bine, acuma departe de asta! Sunt foarte supărat, iar acum, sunt mai hotărât ca niciodată să ma sinucid. Toate astea din cauza întâmplării de la linii.

Necazul a început când am văzut în ziar despre întâmplare. La început eram mândru că am văzut-o în ziar, chiar dacă era ziar local, dar, după ce am citit am rămas mască. Gagica aia, era defapt gagiu. Eu, Olivian Eusebiu am făcut sex cu un bărbat şi nu cu o femeie. Trebuia să-mi dau seama când am văzut cum îi atârnă penisul, dar dacă îmi stă capul numai la prosti, păţesc numai necazuri. Sunt extrem de trist.

Prietenii mei de la clubul de şah au zis că nu trebuie să-mi fie ruşine, că şi ei se mai masturbează în grup. Eu le-am spus că nu e acelaşi lucru, ei doar se privesc, eu am penetrat! Cred că doar ei mă pot înţelege...

De când am aflat înfiorătoarea veste am încercat să-mi torn pastă de dinţi în ochi, dar nu a avut nici un efect. Momentan caut un mod de a mă pedepsi singur. Că am început să-mi fac griji, dacă o să vreau din nou să-i dau drumul bestiei din mine? Dacă o să înceapă să-mi placă bărbaţii? Dacă devin gay?

Rugaţi-vă pentru mine, acum, mai mult ca oricând am nevoie de voi. Pe curând sper...

Crâjma ideală

Din toate locaşurile de cult create de rasa superioara, adică cea masculină, cel mai important edificiu pe care îl lăsăm în urmă cu siguranţă este crâjma/barul/bodega. Ea este simbolul înţelepciunii masculine, potenţei masculine şi limita realului. După crâjmă potopul.

Din nefericire, cu timpul, crâjma a avut de suferit puternice influenţe extramascuine. Care au cam dăunat calităţii ei. Dăunatorii principali fiind copilus coclitus şi femeias gânditores. Aşa a ajuns sfântul bar, o cocină, dar eu, un Gizăs al bodegii am gândit cum ar arăta barul ideal.

În primul rând ca să ajungi în bar nu trebuie sa urci sau să cobori trepte, chiar dacă atunci când intri pare a fi în regulă, la ieşire situaţia poate deveni dramatică. Aşa că barul ideal are linie dreaptă, constantă.

Buda, probabil al 2-lea cel mai imprtant element din bar, după bere desigur, trebuie să fie uşor accesibilă din orice punct al barului sau din orice stare pe care o prezinţi. Tot buda trebuie sa fie încăpătoare şi foarte important, bine aerisită. Este de preferat să fie şi ceva lămâi şi locuri de întins disponibile.

Încăperea propriu zisă trebuie să fie încăpătoare şi primitoare. Clienţi vor primi bere gratis şi vor avea de ales dintr-o gamă variată de chelneriţe pentru fiecare gust. Sortimentele de şpriţ extrem de diversificate, dar fără bere la supozitor (de aia la 0.33) sau coadă de pulă (cocktail). Muzica de pe fundal să fie acompaniată de sunetul liniştitor al beri care umple paharele.

Mesele vor fi special concepute pentru ca sub fiecare să încapă un număr rezonabil, zic eu, de 6 dudui specializate în ceea ce fac!

Barul va dispune de un personal calificat de psiholoage special pregătite să facă faţă la cazuri de genu: ai băut prea mult şi ţi s-a făcut somn. În barul ideal, aşa ceva nu este permis. Tot în astfel de cazuri, personalul barului se va simţi şi v-a face cinste cu un algohamburger numa bun pentru a-ţi reveni din starea aia de căcat şi de-a te pune în mişcare din nou.

Un alt personal extrem de calificat va veghe constant barul, pentru ca tu, clientul beat, să nu te degradezi prea tare că nu vezi ce pizdă cari acasă cu tine. Elita noastra va avea grijă ca dimineaţă să îţi fie doar rău de la seara ce a trecut nu şi de la aia de lângă tine.

Barul va avea încăpere specială unde să-ţi depozitezi nevasta cât timp tu încerci să te relaxezi şi şă te simţi bine. Pe lăngă această încăpere va mai fi una, plină de grase şi pocăite, pentru situaţiile în care vrei să aduci o dovadă în sprijinul bancului misogin pe care l-ai spus sau doar ca să ai de cine să râzi.

În mare, astea fiind spuse, acesta este idealul barului. Eu sunt dispus să fiu crucificat, cu condiţia să revin la viaţă peste 3 zile pentru a putea ridica barul.