Lupta din front

E soldat pe un front nemilos. Departe de toţi cei care îl iubesc sau îl mint că-l iubesc. În jurul lui e plin de soldaţi aliaţi, dar se simte extrem de singur. Se simte uitat si părăsit pe câmpul de luptă. Nici nu mai ştie pentru ce luptă.
Muniţia s-a terminat de mult. Singurele lui arme sunt vorbele şi răbdarea. Războil e în toi, iar muniţia e limitată. A cam dat de dracu. În situaţia lui este foarte important să gândească problema atent şi să foloseasca ultimele lui arme cu cap. Este acum ori niciodata.
Bătălia cea mare se apropie. Cu totii îi aud paşii greoi cum vin spre tranşeu. Cu poftă de sânge şi dorinţa de moarte. Secundele se scurg, iar ea e tot mai aproape. Soldaţii se pregătesc să facă faţa atacului. El stă, se uită la o poză. Îşi şterge o lacrimă care s-a prelins pe obraz. Îsi mai verifică odată putinele arme pe care le are şi aşteaptă ordinul de atac. Tăcerea e sfâşietoare, dar transmite multe mesaje această tăcere. Fiecare le înţelege în felul său.
ATACAŢI!!!!
S-a dat oridinul. Soldaţii au intrat în lupta neştiind cum vor iesi. Merită să încerce. Merită să lupte pentru cauza lor.
Merită oare?
Ei zic că da.
               Şti cum e să lupți până te uiți în jur și-ți dai seama că nici nu mai știai pe ce lume ești?