Eram sigur. Mereu mi-am zis că un biet(jeg) de ţigan care nu poate lega coerent două cuvinte într-o română cât de cât acceptabilă, să fie atât de talentat încât să scoată căruţe de bani din muzică(compus şi cântat). Eliminăm ipoteza că au furat de la alţi, doar e stilul lor(cu mici influenţe din muzica orientală) şi totuşi cum au reuşit? Talent, cu siguranţă nu, că aştia-s mulţi, noroc, din nou nu, nici dacă ar avea firmă de colectat căcat şi ar dormi în el nu ar avea cum să aibe atâta noroc.
Pe urmă mi-am dat seama care este secretul, taina bine păstrată de ochi lumii până acum, e posibil ca după ce fac această mărturie publică să dispar, dar îmi asum riscul. Am descoperit că fiecare manelar are în spatele lui un timp suficient de inteligent care să atragă o hoarda gigantică de fraieri care deabea reuşesc să se steargă independent la cur! Unu om, care stă în umbra(deci nu se face de căcat), îşi trimite ţiganu să se umilească şi să se umple de noroi şi căcat, iar el, din confortul anonimatului să scoată tone de bani! Admirabil!
Ca să fiu în pas cu moda, evident, şi eu vreau să-mi încerc norocul aşa că am scris o mega manea de dragoste, suferinţă, iubire, iertare şi trădare care pate fi cântată la nunţi, botezuri, înmormântări şi pomeni. Sunt sigur că principali mei contracandidaţi deja se sinucid!
IUIUIUIUIUIUIU
Ha dârlllla
Ihaaaa
Gra-gro, gra-gro
Dacă eu sunt eu
Iară tu esşti tu
Altu nu va fi
Te rog nu spune nu
Inimioara-mi plânge
Cu ea plâng şi eu
Că eu te iubeam
Dar nu ştiam
Că tu mă-nşelai
Şi nu mă doreai
Inimiara-mi râde
Dujmani îmi plânge
Eu fac bani cu cap
Şi mă-nbrac stilat
Şi sunt ordonat
Nu, eu nu sunt depravat(de-pra-vat)
Inimiaora mea
Inimioara mea
Iuuuu
A dâârlalala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu